Dar plachia se face din peste nu din cefe. Iata insa ca spiritul masterchef din interiorul oricarui mincinos, adica pescar, iese la iveala, culemea martea.
Inca o seara in care am fost facuti cu ou si cu otet, ca sa continui pe nota gastronomica. O seara de marti acra precum sucul de lamaie servit dintr-o halba de bere germana, fara zahar.
Salata de varza de echipa aliniata de CLG a semanat mai mult cu o omleta care nu a putut fi intoarsa intreaga in tigaie si s-a rupt la jumatatea prepararii ajungand franjuri subtiri in farfurie.
Nu mai trebuie sa spun ca daca bucatarul este prost pot ingredientele sa fie de cea mai inalta calitate ca tot ca un meci de-al CLGului va semana produsul final.
Un meci care la inceput a avut gustul dulce al unui desert bine savurat dupa o cina copioasa. Ne-a plouat in gura dupa un start cu 5-1 si pana la urma desprinzandu-ne usor la 6-3.
Insa la final aveam sa fim trasi in barca ca o platica amarata prinsa fara scapare in ghearele carligului de 5 de la capatul gutei de lanseta. Am fost tarati in barca pescarilor si nu am mai avut scapare.
La final ca orice peste demn, ne-am mai zbatut putin pe fibra de sticla a puntii unei barci. Un cantec de platica amarata, o coada zbatuta putin, un stropit de pescar cu ultima suflare...
Lovitura finala a fost intr-adevar poetica. Ca o adevarata rapsodie de primavara, sagetile ne loveau in dublele care ne dureau cel mai mult. O adevarata balada a unui greier mic.
De fapt dinspre noi doar sunetele greierilor se mai auzeau, si poate doar una doua injuraturi minore aruncate catre proprile sageti.
In final nu a mai fost important scorul. Inca o dezamagire si inca o seara incheiata cu speranta revenirii la forma de alta data amanata pentru saptamana urmatoare.
Revenind la tema de masterchef din partea mea pentru seara de marti 12 martie celegistii au un mare NU!
Pe final am pastrat o mica strofa care sa ne aduca aminte de aceasta infrangere...
Peste dealuri zgribulite,Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.
Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, -
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai...
Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu