Blogul nostru isi scutura praful de pe posturi si revine in actualitate. Nu o sa enumar sumedenia de motive ce m-au facut sa pun pe plan secund redactarea sumara a serilor magice de marti. Spun insa ca dorul de pagina alba de pe monitorul laptopului si gandurile legate de meciurile de darts mi-au trezit amintiri placute si mi-au aprins dorul de postari. Drama blogger-ului nu o voi mai taragana mult in fata dumnevoastra, cititorilor (da, chiar cred ca sunteti mai mult de unul). Asa ca voi trece direct la fapte. Sa nu va asteptati sa gasiti randuri mai pline de umor ca alta data. Sa nu va inchipuiti ca brusc, imaginatia si harul de a relata si repovesti o seara incetosata de fum, mi-au intrat in gand si in degete si acum sa nu crezi cititorule ca vei gasi niste randuri care te vor tine cu sufletul la gura...
Acum ca spiritul jurnalistic mi-a reinvigorat cheful de randuri goale pe pagini pline (de ce vrei tu sa fie) voi intra direct in paine. Si ce paine. Nu o bagheta din aceea pe care o vezi prin cartile postale pariziene la subtioara vreunui oarecare marinar cu chipiu rosu pe cap si o pensula de pictura in buzunarul de la spate. Ci o adevarata franzela romaneasca facuta la cuporul de pamant moldovenesc din care se poate infrupta o intreaga echipa de darts. Desi timpul nu prea a avut rabdare cu noi, restanta din etapa a 21-a s-a navalit asupra noastra cu viteza luminii. Personal recunosc ca nu am avut deloc impresia ca meciul s-a disputat (asa de rapid a fost totul) in sensul in care de la intrarea pe poarta Cetatii si pana la iesire pare sa fi trecut doar o clipa. Pentru iubitorii de statistica precizez ca meciul efectiv a durat doar 89 de minute. Ceva mai putin decat un meci de fotbal fara pauza dintre reprize.
Componenta echipei, desi incerta parca pana in ultimul minut, a fost una stelara daca mi se permite o astfel de exprimare plastica. Insa componenta echipei nu avea sa aiba influenta asupra jocului in sine mai mult decat o are foaia de joc si implicit completarea ei. Desigur veti spune in mod cert: "Lauda-ma gura ca-ti dau prajitura!". Nu este deloc asa. Pentru cititorii fideli este bine stiuta importanta completarii strategice a foii de joc. Nu voi mai sublinia aspectele strategice pentru a mia oara. Voi spune doar: "Good Job!".
Sa trecem acum la meciul in sine. Adversarii nostri au fost redutabilii cetateni berari. Cu o componeta de vis a echipei lor, locul ocupat de ei in clasament pare ireal, ei zbatandu-se undeva la vreo 2 poate 3 locuri deasupra CLGului. Uimitor as spune si chiar am facut-o dupa ce i-am vazut pe cei patru cetateni care aveau sa ne infrunte, aliniati la boardurile din Cetate. Printre ei, campionul Romaniei in exercitiu. Urma un meci greu. Atat mai era de zis.
Giuvaierul echipei, transferul de renume facut de CLG in perioada de mercato dintre sezoane, avea calea libera sa isi arate stralucirea primul.
Lupu insa isi schimba sagetile, dar aruncarile proaste ba. Deloc surprinzator, in fata sa se afla Campionul Romaniei. Dar CLG a mai invins si cu alte dati campioni, fie la echipe fie individuali. Parca pe nepusa masa, sau cu masa goala (ca doar sticlele de bere in Cetatea Berarilor nu aveau cum sa ramana pline...) se facu 0-1 si aveam deja de urcat o panta din ce in ce mai abrupta.
Micutul pe zi ce trece
Savu avea sa continue balul si chiar sa sparga gheata in privinta scorului din dreptul CLG. 1-1 in urma unui leg solid livrat de cel mai putin experimentat jucator al echipei, dar si cel aflat sub cea mai mare presiune atat pe plan profesional cat si pe plan sportiv si mai mult decat atat presiunea cea mai mare este si cea mai grea - cea care ti-o aplici singur pe umeri, cea supranumita autocritica, un capitol la care CLGistii sunt maestrii.
Adevaratul diamant din coroana cefei, cel mai selectionat jucator al echipei, baza pe care se ridica fundatia echipei, un gentilom in toate aspectele vietii sportive si extrasportive, cel care de multe ori ne motiveaza chiar si fara sa vrea sau sa faca ceva in aceasta privinta,
Paul ne aduce in avantaj pe tabela. Rolul sau din echipa este unul mult mai important decat se poate vedea cu ochiul liber. Nu degeaba el este cel care este scris primul pe foaia de joc. Cu el incepe strategia de meci, si tot cu el se si incheie.
Al patrulea leg a fost disputat de catre cel mai talentat jucator al nostru. Un talent inegalabil. Se vede pe el, in musculatura sa dezvoltata, si in felul in care reuseste sa duca sagetiile pana la board desi impresia lasata este una toatal opusa.
Kiritza caci despre el este vorba, a reusit sa aduca al treilea leg pentru CLG si scorul prindea proportii.
Meciul a decurs dupa un defasurator parca scris de un scenarist neinspirat de la marile case de filme americane. La jumatatea meciului tabela arata un neverosimil 5-3 pentru CLG. Ba chiar mai mult, 6-3 dupa un leg castigat de
Kiritza. Insa ce se putea intampla mai rau, ei bine s-a si produs pentru CLG, caci, la linia de start de la 237 de cm distanta fata de tinta, se afla nimeni altul decat capitanul interimar al echipei, un jucator din vechea garda a CLGului, cu state vechi in echipa dar parca din ce in ce mai mediocru in joc si din pacate pentru el, din ce in ce mai inutil echipei. Drama sportiva prin care trece este fara precedent, si evolutiile care par sa o ia la goana pe o partie descendenta cu un schior alpin in plina coborare il imping spre autoflagerare psihica si fara conotatii religioase.
Pusky adica subsemnatul, este cel responsabil cu legurile proaste si mai important cu legurile pierdute. Nu m-ar surprinde o mustrare din partea coechipierilor pentru rezultate sub mediocre parca dintotdeauna. Plasat in legurile 11 si 14 am reusit sa duc cetatenii din abisul resemnarii invinsului, pana pe culmile extaziante ale unei reveniri incredibile. O serie de leguri castigate de "gazde" a dus scorul la 6-8 in favoarea lor.
Insa aici a intervenit sclipirea de geniu a mea (de ce sa ne ascundem de cuvinte...). Ultimele 2 leguri aveau sa fie jucate pentru CLG de cei mai buni jucatori ai cefelor
Paulica fara frica si
Kiritza cel cu cuier in hol. Dramatismul ultimelor 2 leguri nu mai are sens sa fie pus pe hartia virtuala aflata in fata mea. Nu exista cuvinte sa descrie atmosfera bisericeasca din incapere. O liniste ca la slujba si o tensiune ca la nunta.
Scor final 8-8.
Cu stima prefer sa las acest ultim rand sa traga concluziile unei seri/nopti decise de un dram de inspiratie avuta loc cu 2 ore inainte de momentul iesirii la iveala. Va las sa contemplati pana data viitoare la ce ma refer, pana atunci, ma inclin in fata celor cu maini stabile, si nervi de fier in fata ochiului de taur.
Peste dealuri zgribulite,