Salutare CLGisti si nu numai. Vesti bune si nu numai.
Incepe. Campionatul numit Liga de Darts pe Echipe (sau supliciul saptamanal de marti). Echipe se numeste CLG pentru cei care au uitat. Blogul se numeste CLGdarts.blogspot.com pentru cei care nu il au inca la bookmarks. Suntem cei care joaca marti de marti darts in formula de aur: Larry "Locomotiva", Zaharia "Bucuria", Soco " TruckDaddy", Alex "the Architect", Pusky "El Capitan" si ultima achizitie Mihai "Oracolul" cu rezerva de lux Alex "Sulta(n)"
Ne veti gasi acolo unde miroase cel mai tare a ceafa, imbracati in rosu (sau negru, sau bleumarin sau verde sau multicolor), in fata bordurilor care ne vor aduce atat victorii cat si infrangeri fie individuale sau colective, acolo unde se rade cel mai mult si autocritica este la ea acasa.
Acest campionat vine cu modificari de regulament si sistem de joc. Se revine la sistemul cu un singur leg pe toata durata meciului. Asa ca surpize de genul Zaharia pot din nou insenina serile de marti.
Punctajul este si el modificat. 3 puncte la victorie la orice diferenta de leguri, 2 pentru fiecare egal, si un punct la infrangere cu minim patru leguri castigate.
E marti.... nu! E dartsi!
Hai baietii, hai cefele, hai CLG!!!
marți, 20 octombrie 2015
joi, 10 aprilie 2014
Pentru Toma
Da. Titlul post-ului este "Pentru Toma". Cum care Toma? Nu, nu e vorba de Toma Georgescu de la Tati Bar sau oricare alt Toma care joaca darts prin liga asta. Dar stai. Esti mirat ca mai exista acest blog? Ei bine atunci acest post este si pentru tine.
Toma Necredinciosul este subiectul biblic pe care m-am gandit sa il pun pe ecranele voastre astazi. Ca si apostolul Toma, voi toti nu credeati ca mai pot invia acest blog in stare de inactivitate de cand Soco... dar sa il lasam pe Soco.
Nu aveai incredere ca mai pot relata evenimentele petrecute marti de marti in fata boardului. Dar iata tu necedinciosule ca se poate.
Marti echipa CLG a disputat un meci in care sperantele noastre se puneau ca intotdeauna in sagetile Locomotivei, in sticlele goale ale lui Paul, in ochii lui Alex, in medicamentele de memorie luate la timp de Lupu si in forma lipsa a subsemnatului. Dar ne-am lovit de o nuca prea tare numita Tati Bar. Veniti la meci cu o formula intinerita, sub atenta supraveghere a presedintelui federatiei, cei patru echipieri din terasa cu flori au defilat si au reusit un rezultat excelent dat fiind faptul ca in ultimele intalniri directe, echilibrul era din ce in ce mai vizibil. Scorul de 11-5 nu spune insa intreaga poveste. Insa de aceeea sunt eu aici: sa va pot relata intamplarile ascunse de foaia de joc. Alex a inceput meciul exact cum stie el mai bine, cu mana stanga. O evolutie care avea sa prefateze intreaga sa evolutie. Din fericire pentru recordul sau tinut in lesa pe telefonul sau inteligent, Alex a spalat putina cu ultimul sau leg. O seara ce ne aminteste de saptamana trecuta: o victorie si trei infrangeri.
A urmat Pusky care nu a putut sa repete evolutia din urma cu o saptamana cand a castigat ambele leguri aducand victoria cu 100+ in legul decisiv printr-o inchidere spectaculoasa de 72 de puncte. De aceasta data, Pusky a reusit doar un leg castigat si unul pierdut.
Paul desi distras sau mai degraba distrat de berea ieftina a alternat primele doua infrangeri cu singurul sau leg castigat. Un bilant negativ de 1-3 si lipsa altor comentarii.
A continuat montagne russe-ul numit Lupu. Desi primul sau leg ne-a aratat un Lupu puternic si sigur pe el, amnezia care il facuse sa isi uite propriile sageti acasa, s-a instalat din nou, de data aceasta afectandu-i jocul sigur si exact. Din fericire s-au vazut efectele unor tratamente cu Cavit in tinerete si aminitirile i-au revenit pana la finalul jocului si a reusit sa echilibreze situatia legurilor pierdute si castigate.
Ultimul iesit din depou, Larry supranumit pe buna drepatate Locomotiva, a uitat sa bage suficienti carbuni si a mers inapoi catre niste strigate ce imitau gaste.
Deci pune mana si nu fi necredincios. Iata ca exista, desi nu prea are ce sa zica. Poate saptamana viitoare...
Toma Necredinciosul este subiectul biblic pe care m-am gandit sa il pun pe ecranele voastre astazi. Ca si apostolul Toma, voi toti nu credeati ca mai pot invia acest blog in stare de inactivitate de cand Soco... dar sa il lasam pe Soco.
Nu aveai incredere ca mai pot relata evenimentele petrecute marti de marti in fata boardului. Dar iata tu necedinciosule ca se poate.
Marti echipa CLG a disputat un meci in care sperantele noastre se puneau ca intotdeauna in sagetile Locomotivei, in sticlele goale ale lui Paul, in ochii lui Alex, in medicamentele de memorie luate la timp de Lupu si in forma lipsa a subsemnatului. Dar ne-am lovit de o nuca prea tare numita Tati Bar. Veniti la meci cu o formula intinerita, sub atenta supraveghere a presedintelui federatiei, cei patru echipieri din terasa cu flori au defilat si au reusit un rezultat excelent dat fiind faptul ca in ultimele intalniri directe, echilibrul era din ce in ce mai vizibil. Scorul de 11-5 nu spune insa intreaga poveste. Insa de aceeea sunt eu aici: sa va pot relata intamplarile ascunse de foaia de joc. Alex a inceput meciul exact cum stie el mai bine, cu mana stanga. O evolutie care avea sa prefateze intreaga sa evolutie. Din fericire pentru recordul sau tinut in lesa pe telefonul sau inteligent, Alex a spalat putina cu ultimul sau leg. O seara ce ne aminteste de saptamana trecuta: o victorie si trei infrangeri.
A urmat Pusky care nu a putut sa repete evolutia din urma cu o saptamana cand a castigat ambele leguri aducand victoria cu 100+ in legul decisiv printr-o inchidere spectaculoasa de 72 de puncte. De aceasta data, Pusky a reusit doar un leg castigat si unul pierdut.
Paul desi distras sau mai degraba distrat de berea ieftina a alternat primele doua infrangeri cu singurul sau leg castigat. Un bilant negativ de 1-3 si lipsa altor comentarii.
A continuat montagne russe-ul numit Lupu. Desi primul sau leg ne-a aratat un Lupu puternic si sigur pe el, amnezia care il facuse sa isi uite propriile sageti acasa, s-a instalat din nou, de data aceasta afectandu-i jocul sigur si exact. Din fericire s-au vazut efectele unor tratamente cu Cavit in tinerete si aminitirile i-au revenit pana la finalul jocului si a reusit sa echilibreze situatia legurilor pierdute si castigate.
Ultimul iesit din depou, Larry supranumit pe buna drepatate Locomotiva, a uitat sa bage suficienti carbuni si a mers inapoi catre niste strigate ce imitau gaste.
Deci pune mana si nu fi necredincios. Iata ca exista, desi nu prea are ce sa zica. Poate saptamana viitoare...
luni, 30 septembrie 2013
Of ce durere
Dupa mai bine de doua saptamani, dupa ce a trecut peste noi un mare Open International, dupa mai multe zile ploioase, dupa proteste si dupa multe deceptii in toate planurile, am decis sa dau cu pamatuful de praf peste tastatura uitata pe birou si sa reinvii acest blog amarat care tine evidenta rezultatelor inca si mai amarate ale unei echipe posibil mai amarate de darts din campionatul bucurestean, ce se desfasoara in fiecare marti.
Este posibil sa uit sa pun in revista multe dintre eventimentele ce au tinut capul de afis al saptamanilor precedente. Acest lucru se poate datora lipsei de imaginatie la aceasta ora tarzie din noapte care imi confera o inspiratie iesita din comun.
Sa incepem asadar o retrospectiva a celor intamplate in ultimele saptamani in lumea dartsului din Romania. Primul eveniment major la care echipa CLG a luat parte a fost cupa Ligii de Marti. Un eveniment care are mai mult critici decat fani. Nu ne numaram printre niciuna din cele doua categorii de mai sus. Am observat ca, invariabil in randurile echipierilor CLG entuziasmul fata de aceasta cupa nu poate fi egalat nici de un leg castigat de Zaha, nici macar de un meci in care apare si Mihai si nici macar de o postare pe blog fara greseli. Desigur echipa CLG este experta atunci cand vine vorba de schimbari radicale de stari de spirit. Dupa o asteptare de cateva ore, tot dartsul pe care eram gata sa il etalam s-a scurs parca prin mainile noastre, ca un pahar prea plin de ber,e care este daramat cu dibacia care il caracterizeaza pe Lupu. Insa aflati intr-o grupa care parea la prima vedere datatoare de speranta, am reusit sa ne aflam involuntar, chiar de la primul meci ,in fata unei confruntari decisive pentru calificarea mai departe. Adversarii nu erau decat asii infumurati sau fumati sau oricum s-ar traduce numele lor. Ca sa sintetizez, intalnirea a fost cap la cap pana la legul 15. Scorul arata un 8-7 pentru CLG, iar ca sa rezum meciul la doar doua cuvinte pentru cei care au deschis calculatorul mai tarziu, a fost:"Ping Pong". Un leg noi, un leg ei si tot asa. Meciul s-a incheiat insa intr-un egal care pana la urma era dreptatea absoluta. Nimic nu putea departaja cele doua echipe. Dar regulamentul cupei intortocheat ca un labirint spune ca meciurile trebuie sa aiba un invingator. Astfel un leg de aur urma sa se dispute. Cei mai buni jucatori, cate unul de la fiecare echipa, aveau sa incerce sa castige meciul pentru echipa lor. Din pacate, locomotiva noastra arsese toti carbunii in "timpul regulamentar". O infrangere si un meci cu echipa domnului presedinte de federatie care putea sa ne trimita in masina in directia acasa. Zis si facut, caci pe langa talent si cheful ne-a parasit in aceasta competitie. O evolutie de zile mari, nici un jucator de remarcat si totul parea ca se leaga in vederea unui nou sezon.
Voi continua cu sedinta care in mod traditional precede inceputul ligii de marti, o sedinta la care de obicei capitanii echipelor implicate isi spun naduful si ofurile, facem cunostinta cu noii membrii ai familiei jucatorilor de darts, aflam care sunt ultimele transferuri si stabilim ultimele reguli care se impun, ca urmare a experientelor din campionatul recent incheiat. A fost o sedinta clasica, pe o structura bine definita si cu subiecte de discutie aprinse. Dupa o ora de palavragit despre mai nimic, concluzia la care s-a ajuns intr-o unanimitate covarsitoare fusese doar inceputul campionatului care avea sa se produca dupa 7 zile de la incheierea sedintei. Din punctul meu de vedere era o decizie care avea sa ne produca neplaceri, desi nu ma opusesem ei. Simteam ca suntem total nepregatiti. Insa vestea bomba pe care am primit-o a pus capac unei seri plina de polemica. Echipa CLG era pe cale sa isi piarda un membru important in favoarea unei alte echipe. Acest lucru ma deranja doar la nivel de principiu. Nu ma opun niciunei plecari din aceasta echipa, atata timp cat sunt informat din timp si personal. Nu imi place sa aud astfel de vesti de prin alte parti. Asa ca anunt aici in vazul tuturor, ca oricine doreste sa plece din aceasta echipa este liber sa o faca, dar tot ce cer este sa fie pe cale amiabila si in urma unor discutii fata in fata.
Cel de-al treilea eveniment fatal care a dat in aceasta echipa in plin, afectandu-i atat increderea in sine, cat si intreaga filozofie tactica, care a slabit parca prieteniile legate intre membrii CLG, a fost prima etapa a noii editii de campionat. O etapa care ne punea fata in fata cu echipa nou infiintata cu o combinatie de jucatori noi, incepatori, debutanti, cu jucatori mai experimentati sau cu cel putin un sezon de liga in spate. Teoretic, parea cel putin in mintea mea, un meci facil al carui care castig avea sa ne aduca intr-o stare de spirit cat mai buna pentru urmatoarele etape.Nimic mai eronat. Am luat adversarul de sus. Am venit nepregatiti si am fost pusi la pamant de entuziasmul unor debutanti, unor jucatori care vor sa creasca de la meci la meci, unor jucatori care inca isi cauta dubla preferata/cea pe care o pot atinge o data din sapte incercari. La finele meciului, scorul de pe tabela nu putea sa descrie cat de prost ne-am putut prezenta pentru o etapa din liga de marti. A fost poate cel mai slab meci al nostru din ultimii trei ani, si nu spun asta la cald, ci dupa aproape doua saptamani de digerat o infrangere deosebit de friguroasa, prin maniera de amatori prin care am considerat sa ne prezentam la meci. Pentru prima oara de cand joc darts, ma simteam umilit.
Cel de-al patrulea eveniment important este cel petrecut saptamana trecuta in etapa a doua a ligii, etapa in care echipa CLG a stat acasa sa se mai antreneze si sa se mai gandeasca daca mai vrea sau nu sa joace darts. Ca urmare a unor evenimente ale caror desfasurare nu o cunosc in intregime se pare ca "tatal" ligii de marti si-a prezentat demisia din functia de conducere si mai mult a fost si suspendat 6 etape din campionat. Ceea ce ma face sa imi exprim regretul fata de decizia sa, dar i-o respectam cu totii si totodata imi exprim deziluzia fata de suspendarea sa, care insa ne prinde bine noua, caci in etapa a treia ne intalnim in meci direct.
Deci, hai boala ca se poate, caci mai slabi ca in prima etapa nu putem fi!
Este posibil sa uit sa pun in revista multe dintre eventimentele ce au tinut capul de afis al saptamanilor precedente. Acest lucru se poate datora lipsei de imaginatie la aceasta ora tarzie din noapte care imi confera o inspiratie iesita din comun.
Sa incepem asadar o retrospectiva a celor intamplate in ultimele saptamani in lumea dartsului din Romania. Primul eveniment major la care echipa CLG a luat parte a fost cupa Ligii de Marti. Un eveniment care are mai mult critici decat fani. Nu ne numaram printre niciuna din cele doua categorii de mai sus. Am observat ca, invariabil in randurile echipierilor CLG entuziasmul fata de aceasta cupa nu poate fi egalat nici de un leg castigat de Zaha, nici macar de un meci in care apare si Mihai si nici macar de o postare pe blog fara greseli. Desigur echipa CLG este experta atunci cand vine vorba de schimbari radicale de stari de spirit. Dupa o asteptare de cateva ore, tot dartsul pe care eram gata sa il etalam s-a scurs parca prin mainile noastre, ca un pahar prea plin de ber,e care este daramat cu dibacia care il caracterizeaza pe Lupu. Insa aflati intr-o grupa care parea la prima vedere datatoare de speranta, am reusit sa ne aflam involuntar, chiar de la primul meci ,in fata unei confruntari decisive pentru calificarea mai departe. Adversarii nu erau decat asii infumurati sau fumati sau oricum s-ar traduce numele lor. Ca sa sintetizez, intalnirea a fost cap la cap pana la legul 15. Scorul arata un 8-7 pentru CLG, iar ca sa rezum meciul la doar doua cuvinte pentru cei care au deschis calculatorul mai tarziu, a fost:"Ping Pong". Un leg noi, un leg ei si tot asa. Meciul s-a incheiat insa intr-un egal care pana la urma era dreptatea absoluta. Nimic nu putea departaja cele doua echipe. Dar regulamentul cupei intortocheat ca un labirint spune ca meciurile trebuie sa aiba un invingator. Astfel un leg de aur urma sa se dispute. Cei mai buni jucatori, cate unul de la fiecare echipa, aveau sa incerce sa castige meciul pentru echipa lor. Din pacate, locomotiva noastra arsese toti carbunii in "timpul regulamentar". O infrangere si un meci cu echipa domnului presedinte de federatie care putea sa ne trimita in masina in directia acasa. Zis si facut, caci pe langa talent si cheful ne-a parasit in aceasta competitie. O evolutie de zile mari, nici un jucator de remarcat si totul parea ca se leaga in vederea unui nou sezon.
Voi continua cu sedinta care in mod traditional precede inceputul ligii de marti, o sedinta la care de obicei capitanii echipelor implicate isi spun naduful si ofurile, facem cunostinta cu noii membrii ai familiei jucatorilor de darts, aflam care sunt ultimele transferuri si stabilim ultimele reguli care se impun, ca urmare a experientelor din campionatul recent incheiat. A fost o sedinta clasica, pe o structura bine definita si cu subiecte de discutie aprinse. Dupa o ora de palavragit despre mai nimic, concluzia la care s-a ajuns intr-o unanimitate covarsitoare fusese doar inceputul campionatului care avea sa se produca dupa 7 zile de la incheierea sedintei. Din punctul meu de vedere era o decizie care avea sa ne produca neplaceri, desi nu ma opusesem ei. Simteam ca suntem total nepregatiti. Insa vestea bomba pe care am primit-o a pus capac unei seri plina de polemica. Echipa CLG era pe cale sa isi piarda un membru important in favoarea unei alte echipe. Acest lucru ma deranja doar la nivel de principiu. Nu ma opun niciunei plecari din aceasta echipa, atata timp cat sunt informat din timp si personal. Nu imi place sa aud astfel de vesti de prin alte parti. Asa ca anunt aici in vazul tuturor, ca oricine doreste sa plece din aceasta echipa este liber sa o faca, dar tot ce cer este sa fie pe cale amiabila si in urma unor discutii fata in fata.
Cel de-al treilea eveniment fatal care a dat in aceasta echipa in plin, afectandu-i atat increderea in sine, cat si intreaga filozofie tactica, care a slabit parca prieteniile legate intre membrii CLG, a fost prima etapa a noii editii de campionat. O etapa care ne punea fata in fata cu echipa nou infiintata cu o combinatie de jucatori noi, incepatori, debutanti, cu jucatori mai experimentati sau cu cel putin un sezon de liga in spate. Teoretic, parea cel putin in mintea mea, un meci facil al carui care castig avea sa ne aduca intr-o stare de spirit cat mai buna pentru urmatoarele etape.Nimic mai eronat. Am luat adversarul de sus. Am venit nepregatiti si am fost pusi la pamant de entuziasmul unor debutanti, unor jucatori care vor sa creasca de la meci la meci, unor jucatori care inca isi cauta dubla preferata/cea pe care o pot atinge o data din sapte incercari. La finele meciului, scorul de pe tabela nu putea sa descrie cat de prost ne-am putut prezenta pentru o etapa din liga de marti. A fost poate cel mai slab meci al nostru din ultimii trei ani, si nu spun asta la cald, ci dupa aproape doua saptamani de digerat o infrangere deosebit de friguroasa, prin maniera de amatori prin care am considerat sa ne prezentam la meci. Pentru prima oara de cand joc darts, ma simteam umilit.
Cel de-al patrulea eveniment important este cel petrecut saptamana trecuta in etapa a doua a ligii, etapa in care echipa CLG a stat acasa sa se mai antreneze si sa se mai gandeasca daca mai vrea sau nu sa joace darts. Ca urmare a unor evenimente ale caror desfasurare nu o cunosc in intregime se pare ca "tatal" ligii de marti si-a prezentat demisia din functia de conducere si mai mult a fost si suspendat 6 etape din campionat. Ceea ce ma face sa imi exprim regretul fata de decizia sa, dar i-o respectam cu totii si totodata imi exprim deziluzia fata de suspendarea sa, care insa ne prinde bine noua, caci in etapa a treia ne intalnim in meci direct.
Deci, hai boala ca se poate, caci mai slabi ca in prima etapa nu putem fi!
luni, 5 august 2013
Abonati la locul 9
Pentru al doilea an la rand, echipa CLG a ocupat la finalul anului competitional locul 9 in clasamentul Ligii Nationale de Darts pe Echipe. Poate ca cititorului de rand, neobisnuit cu echipa noastra ii se va parea ciudat cat de bucuros sunt de aceasta clasare. Dar va voi expune motivele mele de bucurie pentru un an de meciuri marti de marti.
In primul rand sa ne uitam la componenta echipei. Un capitan zburator pe alte meleaguri, o locomotiva lovita de criza financiara si fara bani de carbuni, un snitelar mai mult ocupat cu cremwurstii, un debutant cu mana tremuranda la fiecare meci, un capitan interimar mai prost la board decat in fata laptopului, un berar cu burta prea plina, un coorportatist interesat de boardgameuri, un lup mai mult satul decat infometat si un tirist transformat in jucator de mare precizie. Astia am fost cei care am reprezentat cu fala marti dupa marti echipa CLG.
Sa ne uitam acum si la echipele de deasupra noastra in clasament. Avem echipe care au reusit sa stranga in randurile lor cei mai buni jucatori, cei care pana anul acesta erau imprastiati si pierduti prin echipe mai mult mediocre. Avem echipa campionului national, o echipa care a reusit sa castige campionatul anul acesta. Avem echipa cu cei mai orgoliosi jucatori, toti in primii 20 din liga. Apoi avem echipa presedintelui federatiei, o echipa plina de vedete. Un loc mai jos regasim echipa reconstruita an de an cu ce e mai bun in Bucuresti. Apoi ne intalnim cu echipa fostului dublu campion national echipa intarita cu jucatori valorosi an de an. Un loc mai jos este o echipa din ce in ce mai buna an de an, cu jucatori consacrati si debutanti din ce in ce mai buni. Aproape de CLG regasim echipe obisnuite cu aerul tare din fruntea clasamentelor atat pe echipe cat si individuale. Apoi venim noi. Cu aceiasi jucatori de ani de zile si cu 3 intariri venite mai de voie mai la nevoie.
Sa nu uitam ca anul acesta am reusit ceva ce nu credeam ca vom realiza vreodata. Anume de a ne invinge "fratii" sau "inamicul" (in functie de vechimea jucatorilor din echipa). Un nemesis ce parea a nu ne fi la indemana. O victorie incredibila venita chiar in etapa a treia. Speram ca aceasta victorie sa ne poarte pe culmile gloriei.
Sa ne amintim ca dupa aceasta victorie am reusit sa ne imbatam cu apa rece si sa nu ne mai revenim. Meciurile pe care le credeam usoare s-au dovedit adevarati munti inspaimantator de urcat. Nu am reusit sa strangem randurile nici la meciurile grele cu echipe mai bine clasate si cotate. Am avut evolutii oscilante si diafane unde victoria parea asa de departe incat ne dadeam batuti inainte de a incepe.
Imi amintesc ca au fost meciuri si in tur si in retur in care nu am reusit sa castigam desi adversarii nostri erau mai slab cotati. Au fost insa si partide in care desi plecam cu sansa a doua am obtinut trei puncte. Tin minte de meciuri in care toata speranta se punea pe umerii unui jucator emblematic. Si nu de putine ori am ramas cu buza umflata. Imi aduc aminte de leguri memorabile in care suprizele erau la fiecare tura pe care CLGistul o avea la board. Au fost momente frumoase. Si unele mai putin frumoase.
La final am sfarsit prin a ocupa o pozitie la mijlocul clasamentului cu regretul ca puteam mai mult doar daca eram mai constanti. De fapt cea mai mare si mai amara problema a noastra si cu siguranta a mai multor jucatori este constanta. Nu orasul noului campion national ci constanta in joc si in aruncari.
Ramanem deci cu multe regrete legate de ce puteam face mai bine, si cu satisfactia ca suntem cei mai buni dintre cei mai putin buni. Primii din jumatatea a doua a clasamentului. Daca analizam insa meciurile cu cei care s-au clasat sub noi vedem foarte clar ca am pierdut puncte acasa cu echipe visatoare, mincinoase si norocoase.
Concluzia este ca desi suntem cu totii bolnavi de dartrita cum spunea bunul nostru prieten brailean, cea mai mare problema o reprezinta forma si constanta, boli vechi pentru care nu am gasit inca leacul...
In primul rand sa ne uitam la componenta echipei. Un capitan zburator pe alte meleaguri, o locomotiva lovita de criza financiara si fara bani de carbuni, un snitelar mai mult ocupat cu cremwurstii, un debutant cu mana tremuranda la fiecare meci, un capitan interimar mai prost la board decat in fata laptopului, un berar cu burta prea plina, un coorportatist interesat de boardgameuri, un lup mai mult satul decat infometat si un tirist transformat in jucator de mare precizie. Astia am fost cei care am reprezentat cu fala marti dupa marti echipa CLG.
Sa ne uitam acum si la echipele de deasupra noastra in clasament. Avem echipe care au reusit sa stranga in randurile lor cei mai buni jucatori, cei care pana anul acesta erau imprastiati si pierduti prin echipe mai mult mediocre. Avem echipa campionului national, o echipa care a reusit sa castige campionatul anul acesta. Avem echipa cu cei mai orgoliosi jucatori, toti in primii 20 din liga. Apoi avem echipa presedintelui federatiei, o echipa plina de vedete. Un loc mai jos regasim echipa reconstruita an de an cu ce e mai bun in Bucuresti. Apoi ne intalnim cu echipa fostului dublu campion national echipa intarita cu jucatori valorosi an de an. Un loc mai jos este o echipa din ce in ce mai buna an de an, cu jucatori consacrati si debutanti din ce in ce mai buni. Aproape de CLG regasim echipe obisnuite cu aerul tare din fruntea clasamentelor atat pe echipe cat si individuale. Apoi venim noi. Cu aceiasi jucatori de ani de zile si cu 3 intariri venite mai de voie mai la nevoie.
Sa nu uitam ca anul acesta am reusit ceva ce nu credeam ca vom realiza vreodata. Anume de a ne invinge "fratii" sau "inamicul" (in functie de vechimea jucatorilor din echipa). Un nemesis ce parea a nu ne fi la indemana. O victorie incredibila venita chiar in etapa a treia. Speram ca aceasta victorie sa ne poarte pe culmile gloriei.
Sa ne amintim ca dupa aceasta victorie am reusit sa ne imbatam cu apa rece si sa nu ne mai revenim. Meciurile pe care le credeam usoare s-au dovedit adevarati munti inspaimantator de urcat. Nu am reusit sa strangem randurile nici la meciurile grele cu echipe mai bine clasate si cotate. Am avut evolutii oscilante si diafane unde victoria parea asa de departe incat ne dadeam batuti inainte de a incepe.
Imi amintesc ca au fost meciuri si in tur si in retur in care nu am reusit sa castigam desi adversarii nostri erau mai slab cotati. Au fost insa si partide in care desi plecam cu sansa a doua am obtinut trei puncte. Tin minte de meciuri in care toata speranta se punea pe umerii unui jucator emblematic. Si nu de putine ori am ramas cu buza umflata. Imi aduc aminte de leguri memorabile in care suprizele erau la fiecare tura pe care CLGistul o avea la board. Au fost momente frumoase. Si unele mai putin frumoase.
La final am sfarsit prin a ocupa o pozitie la mijlocul clasamentului cu regretul ca puteam mai mult doar daca eram mai constanti. De fapt cea mai mare si mai amara problema a noastra si cu siguranta a mai multor jucatori este constanta. Nu orasul noului campion national ci constanta in joc si in aruncari.
Ramanem deci cu multe regrete legate de ce puteam face mai bine, si cu satisfactia ca suntem cei mai buni dintre cei mai putin buni. Primii din jumatatea a doua a clasamentului. Daca analizam insa meciurile cu cei care s-au clasat sub noi vedem foarte clar ca am pierdut puncte acasa cu echipe visatoare, mincinoase si norocoase.
Concluzia este ca desi suntem cu totii bolnavi de dartrita cum spunea bunul nostru prieten brailean, cea mai mare problema o reprezinta forma si constanta, boli vechi pentru care nu am gasit inca leacul...
miercuri, 3 aprilie 2013
Blatul Secolului
In zi de paste (catolic)... asa a considerat Liga de Marti sa programeze meciul dintre CLG si Sfintii. Un necunoscator ar spune ca e blasfemie. Insa legatura cu religia se opreste aici. Nimic sfant nu a avut loc ieri seara. As spune ca de fapt s-a intamplat contrariul. Dar asta va las pe voi sa judecati. Eu sunt aici doar pentru a relata faptele, asa cum s-au intamplat ele.
De fapt acest post trebuia inceput cu un titlu demn de orice fituica asa zisa de profil sportiv, cu exuberanta tipica jurnalistilor din Romania. Un astfel de articol ar avea titlul scris mare cu font bolduit si plin de semne de exclamare la final.
"TITLUL S-A DECIS ASEARA. CLG OFERA TITLU LIGII DE MARTI LUI BILL'S EYE"
"Aflati in lupta directa cu Bill's Eye, echipa Sfintii a desfasurat aseara meciul absolut crucial de decisiv in compania echipei CLG.
Echipa Sfintii au aliniat la startul partidei cea mai buna formula de start. O garnitura care ii are in componenta pe cei mai buni jucatori din aceasta Liga, fara indoiala. In fata lor o echipa mai mult decat mediocra.
Etapa trecuta adversarii Sfintilor au jucat in compania echipei aflate pe primul loc. O echipa care pe nedrept ocupa acest loc in clasament. Pentru cei care nu stiu, cei de la CLG nu si-au aparat corect sansele in acea partida. Cefele au aliniat la inceputul meciului cu liderul Ligii o echipa plina de gauri, niste gunoaie de jucatori, care nu au pus in viata lor mana pe o pereche de sageti, astfel cedand voit meciul si respectiv punctele celor de la Bill's Eye. Un jucator precum Paul care de multe ori a dovedit ca e un adversar dificil pentru orice oponent, a fost doar carne de tocat pentru cei de la Bill's Eye. Nu si-a aparat sansele corect nici Lupu care nu a fost in forma sa maxima in seara meciului, pierzand unul din cele patru leguri. Despre Pusky putem spune ca este cel care a pus la cale acest BLAT caci el este capitanul echipei si tacticianul de pe banca. A jucat execrabil desi toata lumea ii cunoaste valoarea incontestabila, si a ales sa bage in formula de start un debutant absolut, Soco care nu stia care este cercul de duble si care de triple. Inacceptabil si inadmisibila a fost prestatia jenanta a celor de la CLG care au cedat cu scorul de 5-11.
Revenind la seara de Marti. De aceasta data afinitatea echipei CLG pentru cei de la Bill's Eye si-a dat arama pe fata. Nu au mai venit cu o echipa tixita de debutanti ci au adus toti jucatorii in forma. Primul pe lista a fost Pusky care a jucat cu o indarjire iesita din comun. Apoi absentul de etapa trecuta, Kiritza nu numai ca a fost incredibil de bun dar a mai si pus piedica echipei Sfintiilor castigand un leg. Normal ca un blatist ca Lupu nu putea sa nu isi arate iubirea fata de Bill's Eye decat jucand cat mai bine in fata celor de Sfintii, mult mai bine ca saptamana trecuta. Absent si el etapa precedenta bolnavul Savu a demonstrat devotament si indarjire pentru Bill's Eye jucand in cele mai neprielnice conditii de sanatate. O evolutie care a incurcat teribil echipa Sfintii.
La jumatatea meciului, nesimtirea celor de la CLG s-a afisat pe tabela de marcaj. 1-7 in favoarea Sfintiilor. Adicatelea un leg... UN LEG castigat in 8 jucate. Cat devotament si cum saptamana trecuta nu si-au aparat sansele corect.
De altfel, in intreaga prima jumatate de meci, intrebarile legate de legitimitatea jucatorilor CLG care sunt inscrisi pe foaie, au rasunat in intreaga incapere. Recunoastem ca sunt fondate aceste intrebari: "Ce face Kiritza toata ziua la munca de joaca asa de bine?", "De ce joaca Lupu pentru CLG?", "De ce a venit campionul de la Alexandria?", "Cine e capitanul echipei?", "Cat mai este tariful taxiurilor din Grecia?", "Cine e ala cu casca?".
A doua jumate a meciului echipa Sfintii a suferit pentru ca cei de la CLG au jucat ca pentru Bill's Eye. S-a vazut ca intrega echipa CLG este fanul lui Bill's Eye. De la Zaharia, cel mai in forma jucator CLGist pana la suflul prospat de jucator menajat etapa trecuta a lui Larry intreaga formatie CLG a jucat un darts spectaculos.
Scor final 11-5 pentru Sfintii insa ramane intrebarea cum de a jucat CLG asa de bine si de ce s-au dat la o parte din calea lui Bill's Eye. Concluzia este ca CLG a oferit pe tava titlul celor de la Bill's Eye. Speram ca oficialii Ligii sa se autosesize si sa ia masuri dure si drastice impotriva echipei blatiste."
Asa ar arata articolul dintr-un ziar de sport daca Liga de Marti ar fi avut amploarea unui sport la nivel national. Desigur ramanem, noi CLGistii, cu gustul dulce al titlului pe care l-am oferit celor de la Bill's Eye si cu satisfactia de a fi incurcat echipa care merita sa castige acest meci si campionatul. Suntem prea mari sa ne impiedicam de Sfintii si prea mici pentru Bill's Eye.
Ramana de felicitat echipa Bill's Eye pentru acest titlu oferit de noi, niste NEICA NIMENI ai Ligii, caci cu totii stim de fapt ca un titlu se decide de catre NEICA NIMENI. Speram ca le-am oferit o mare durere de cap Sfintiilor.
Asadar intr-un singur meci s-a decis castigatoarea acestei editii de campionat. Va multumim ca ati fost alaturi de noi, si va rugam sa nu mai veniti la toate celelate meciuri din liga caci deja este jucat acest campionat.
De fapt acest post trebuia inceput cu un titlu demn de orice fituica asa zisa de profil sportiv, cu exuberanta tipica jurnalistilor din Romania. Un astfel de articol ar avea titlul scris mare cu font bolduit si plin de semne de exclamare la final.
"TITLUL S-A DECIS ASEARA. CLG OFERA TITLU LIGII DE MARTI LUI BILL'S EYE"
"Aflati in lupta directa cu Bill's Eye, echipa Sfintii a desfasurat aseara meciul absolut crucial de decisiv in compania echipei CLG.
Echipa Sfintii au aliniat la startul partidei cea mai buna formula de start. O garnitura care ii are in componenta pe cei mai buni jucatori din aceasta Liga, fara indoiala. In fata lor o echipa mai mult decat mediocra.
Etapa trecuta adversarii Sfintilor au jucat in compania echipei aflate pe primul loc. O echipa care pe nedrept ocupa acest loc in clasament. Pentru cei care nu stiu, cei de la CLG nu si-au aparat corect sansele in acea partida. Cefele au aliniat la inceputul meciului cu liderul Ligii o echipa plina de gauri, niste gunoaie de jucatori, care nu au pus in viata lor mana pe o pereche de sageti, astfel cedand voit meciul si respectiv punctele celor de la Bill's Eye. Un jucator precum Paul care de multe ori a dovedit ca e un adversar dificil pentru orice oponent, a fost doar carne de tocat pentru cei de la Bill's Eye. Nu si-a aparat sansele corect nici Lupu care nu a fost in forma sa maxima in seara meciului, pierzand unul din cele patru leguri. Despre Pusky putem spune ca este cel care a pus la cale acest BLAT caci el este capitanul echipei si tacticianul de pe banca. A jucat execrabil desi toata lumea ii cunoaste valoarea incontestabila, si a ales sa bage in formula de start un debutant absolut, Soco care nu stia care este cercul de duble si care de triple. Inacceptabil si inadmisibila a fost prestatia jenanta a celor de la CLG care au cedat cu scorul de 5-11.
Revenind la seara de Marti. De aceasta data afinitatea echipei CLG pentru cei de la Bill's Eye si-a dat arama pe fata. Nu au mai venit cu o echipa tixita de debutanti ci au adus toti jucatorii in forma. Primul pe lista a fost Pusky care a jucat cu o indarjire iesita din comun. Apoi absentul de etapa trecuta, Kiritza nu numai ca a fost incredibil de bun dar a mai si pus piedica echipei Sfintiilor castigand un leg. Normal ca un blatist ca Lupu nu putea sa nu isi arate iubirea fata de Bill's Eye decat jucand cat mai bine in fata celor de Sfintii, mult mai bine ca saptamana trecuta. Absent si el etapa precedenta bolnavul Savu a demonstrat devotament si indarjire pentru Bill's Eye jucand in cele mai neprielnice conditii de sanatate. O evolutie care a incurcat teribil echipa Sfintii.
La jumatatea meciului, nesimtirea celor de la CLG s-a afisat pe tabela de marcaj. 1-7 in favoarea Sfintiilor. Adicatelea un leg... UN LEG castigat in 8 jucate. Cat devotament si cum saptamana trecuta nu si-au aparat sansele corect.
De altfel, in intreaga prima jumatate de meci, intrebarile legate de legitimitatea jucatorilor CLG care sunt inscrisi pe foaie, au rasunat in intreaga incapere. Recunoastem ca sunt fondate aceste intrebari: "Ce face Kiritza toata ziua la munca de joaca asa de bine?", "De ce joaca Lupu pentru CLG?", "De ce a venit campionul de la Alexandria?", "Cine e capitanul echipei?", "Cat mai este tariful taxiurilor din Grecia?", "Cine e ala cu casca?".
A doua jumate a meciului echipa Sfintii a suferit pentru ca cei de la CLG au jucat ca pentru Bill's Eye. S-a vazut ca intrega echipa CLG este fanul lui Bill's Eye. De la Zaharia, cel mai in forma jucator CLGist pana la suflul prospat de jucator menajat etapa trecuta a lui Larry intreaga formatie CLG a jucat un darts spectaculos.
Scor final 11-5 pentru Sfintii insa ramane intrebarea cum de a jucat CLG asa de bine si de ce s-au dat la o parte din calea lui Bill's Eye. Concluzia este ca CLG a oferit pe tava titlul celor de la Bill's Eye. Speram ca oficialii Ligii sa se autosesize si sa ia masuri dure si drastice impotriva echipei blatiste."
Asa ar arata articolul dintr-un ziar de sport daca Liga de Marti ar fi avut amploarea unui sport la nivel national. Desigur ramanem, noi CLGistii, cu gustul dulce al titlului pe care l-am oferit celor de la Bill's Eye si cu satisfactia de a fi incurcat echipa care merita sa castige acest meci si campionatul. Suntem prea mari sa ne impiedicam de Sfintii si prea mici pentru Bill's Eye.
Ramana de felicitat echipa Bill's Eye pentru acest titlu oferit de noi, niste NEICA NIMENI ai Ligii, caci cu totii stim de fapt ca un titlu se decide de catre NEICA NIMENI. Speram ca le-am oferit o mare durere de cap Sfintiilor.
Asadar intr-un singur meci s-a decis castigatoarea acestei editii de campionat. Va multumim ca ati fost alaturi de noi, si va rugam sa nu mai veniti la toate celelate meciuri din liga caci deja este jucat acest campionat.
marți, 19 martie 2013
Plachie de cefe
Pentru cei ce nu sunt familiarzati cu termenul de plachie, acest fel de mancare pescaresc ne-a fost servit acum fix o saptamana de cei pe care ii consideram prietenii nostri, pescarii.
Dar plachia se face din peste nu din cefe. Iata insa ca spiritul masterchef din interiorul oricarui mincinos, adica pescar, iese la iveala, culemea martea.
Inca o seara in care am fost facuti cu ou si cu otet, ca sa continui pe nota gastronomica. O seara de marti acra precum sucul de lamaie servit dintr-o halba de bere germana, fara zahar.
Salata de varza de echipa aliniata de CLG a semanat mai mult cu o omleta care nu a putut fi intoarsa intreaga in tigaie si s-a rupt la jumatatea prepararii ajungand franjuri subtiri in farfurie.
Nu mai trebuie sa spun ca daca bucatarul este prost pot ingredientele sa fie de cea mai inalta calitate ca tot ca un meci de-al CLGului va semana produsul final.
Un meci care la inceput a avut gustul dulce al unui desert bine savurat dupa o cina copioasa. Ne-a plouat in gura dupa un start cu 5-1 si pana la urma desprinzandu-ne usor la 6-3.
Insa la final aveam sa fim trasi in barca ca o platica amarata prinsa fara scapare in ghearele carligului de 5 de la capatul gutei de lanseta. Am fost tarati in barca pescarilor si nu am mai avut scapare.
La final ca orice peste demn, ne-am mai zbatut putin pe fibra de sticla a puntii unei barci. Un cantec de platica amarata, o coada zbatuta putin, un stropit de pescar cu ultima suflare...
Lovitura finala a fost intr-adevar poetica. Ca o adevarata rapsodie de primavara, sagetile ne loveau in dublele care ne dureau cel mai mult. O adevarata balada a unui greier mic.
De fapt dinspre noi doar sunetele greierilor se mai auzeau, si poate doar una doua injuraturi minore aruncate catre proprile sageti.
In final nu a mai fost important scorul. Inca o dezamagire si inca o seara incheiata cu speranta revenirii la forma de alta data amanata pentru saptamana urmatoare.
Revenind la tema de masterchef din partea mea pentru seara de marti 12 martie celegistii au un mare NU!
Pe final am pastrat o mica strofa care sa ne aduca aminte de aceasta infrangere...
Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.
Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, -
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai...
Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni...
Dar plachia se face din peste nu din cefe. Iata insa ca spiritul masterchef din interiorul oricarui mincinos, adica pescar, iese la iveala, culemea martea.
Inca o seara in care am fost facuti cu ou si cu otet, ca sa continui pe nota gastronomica. O seara de marti acra precum sucul de lamaie servit dintr-o halba de bere germana, fara zahar.
Salata de varza de echipa aliniata de CLG a semanat mai mult cu o omleta care nu a putut fi intoarsa intreaga in tigaie si s-a rupt la jumatatea prepararii ajungand franjuri subtiri in farfurie.
Nu mai trebuie sa spun ca daca bucatarul este prost pot ingredientele sa fie de cea mai inalta calitate ca tot ca un meci de-al CLGului va semana produsul final.
Un meci care la inceput a avut gustul dulce al unui desert bine savurat dupa o cina copioasa. Ne-a plouat in gura dupa un start cu 5-1 si pana la urma desprinzandu-ne usor la 6-3.
Insa la final aveam sa fim trasi in barca ca o platica amarata prinsa fara scapare in ghearele carligului de 5 de la capatul gutei de lanseta. Am fost tarati in barca pescarilor si nu am mai avut scapare.
La final ca orice peste demn, ne-am mai zbatut putin pe fibra de sticla a puntii unei barci. Un cantec de platica amarata, o coada zbatuta putin, un stropit de pescar cu ultima suflare...
Lovitura finala a fost intr-adevar poetica. Ca o adevarata rapsodie de primavara, sagetile ne loveau in dublele care ne dureau cel mai mult. O adevarata balada a unui greier mic.
De fapt dinspre noi doar sunetele greierilor se mai auzeau, si poate doar una doua injuraturi minore aruncate catre proprile sageti.
In final nu a mai fost important scorul. Inca o dezamagire si inca o seara incheiata cu speranta revenirii la forma de alta data amanata pentru saptamana urmatoare.
Revenind la tema de masterchef din partea mea pentru seara de marti 12 martie celegistii au un mare NU!
Pe final am pastrat o mica strofa care sa ne aduca aminte de aceasta infrangere...
Peste dealuri zgribulite,Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.
Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, -
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai...
Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni...
joi, 7 martie 2013
Restante, beri si multe neplaceri
Blogul nostru isi scutura praful de pe posturi si revine in actualitate. Nu o sa enumar sumedenia de motive ce m-au facut sa pun pe plan secund redactarea sumara a serilor magice de marti. Spun insa ca dorul de pagina alba de pe monitorul laptopului si gandurile legate de meciurile de darts mi-au trezit amintiri placute si mi-au aprins dorul de postari. Drama blogger-ului nu o voi mai taragana mult in fata dumnevoastra, cititorilor (da, chiar cred ca sunteti mai mult de unul). Asa ca voi trece direct la fapte. Sa nu va asteptati sa gasiti randuri mai pline de umor ca alta data. Sa nu va inchipuiti ca brusc, imaginatia si harul de a relata si repovesti o seara incetosata de fum, mi-au intrat in gand si in degete si acum sa nu crezi cititorule ca vei gasi niste randuri care te vor tine cu sufletul la gura...
Acum ca spiritul jurnalistic mi-a reinvigorat cheful de randuri goale pe pagini pline (de ce vrei tu sa fie) voi intra direct in paine. Si ce paine. Nu o bagheta din aceea pe care o vezi prin cartile postale pariziene la subtioara vreunui oarecare marinar cu chipiu rosu pe cap si o pensula de pictura in buzunarul de la spate. Ci o adevarata franzela romaneasca facuta la cuporul de pamant moldovenesc din care se poate infrupta o intreaga echipa de darts. Desi timpul nu prea a avut rabdare cu noi, restanta din etapa a 21-a s-a navalit asupra noastra cu viteza luminii. Personal recunosc ca nu am avut deloc impresia ca meciul s-a disputat (asa de rapid a fost totul) in sensul in care de la intrarea pe poarta Cetatii si pana la iesire pare sa fi trecut doar o clipa. Pentru iubitorii de statistica precizez ca meciul efectiv a durat doar 89 de minute. Ceva mai putin decat un meci de fotbal fara pauza dintre reprize.
Componenta echipei, desi incerta parca pana in ultimul minut, a fost una stelara daca mi se permite o astfel de exprimare plastica. Insa componenta echipei nu avea sa aiba influenta asupra jocului in sine mai mult decat o are foaia de joc si implicit completarea ei. Desigur veti spune in mod cert: "Lauda-ma gura ca-ti dau prajitura!". Nu este deloc asa. Pentru cititorii fideli este bine stiuta importanta completarii strategice a foii de joc. Nu voi mai sublinia aspectele strategice pentru a mia oara. Voi spune doar: "Good Job!".
Sa trecem acum la meciul in sine. Adversarii nostri au fost redutabilii cetateni berari. Cu o componeta de vis a echipei lor, locul ocupat de ei in clasament pare ireal, ei zbatandu-se undeva la vreo 2 poate 3 locuri deasupra CLGului. Uimitor as spune si chiar am facut-o dupa ce i-am vazut pe cei patru cetateni care aveau sa ne infrunte, aliniati la boardurile din Cetate. Printre ei, campionul Romaniei in exercitiu. Urma un meci greu. Atat mai era de zis.
Giuvaierul echipei, transferul de renume facut de CLG in perioada de mercato dintre sezoane, avea calea libera sa isi arate stralucirea primul. Lupu insa isi schimba sagetile, dar aruncarile proaste ba. Deloc surprinzator, in fata sa se afla Campionul Romaniei. Dar CLG a mai invins si cu alte dati campioni, fie la echipe fie individuali. Parca pe nepusa masa, sau cu masa goala (ca doar sticlele de bere in Cetatea Berarilor nu aveau cum sa ramana pline...) se facu 0-1 si aveam deja de urcat o panta din ce in ce mai abrupta.
Micutul pe zi ce trece Savu avea sa continue balul si chiar sa sparga gheata in privinta scorului din dreptul CLG. 1-1 in urma unui leg solid livrat de cel mai putin experimentat jucator al echipei, dar si cel aflat sub cea mai mare presiune atat pe plan profesional cat si pe plan sportiv si mai mult decat atat presiunea cea mai mare este si cea mai grea - cea care ti-o aplici singur pe umeri, cea supranumita autocritica, un capitol la care CLGistii sunt maestrii.
Adevaratul diamant din coroana cefei, cel mai selectionat jucator al echipei, baza pe care se ridica fundatia echipei, un gentilom in toate aspectele vietii sportive si extrasportive, cel care de multe ori ne motiveaza chiar si fara sa vrea sau sa faca ceva in aceasta privinta, Paul ne aduce in avantaj pe tabela. Rolul sau din echipa este unul mult mai important decat se poate vedea cu ochiul liber. Nu degeaba el este cel care este scris primul pe foaia de joc. Cu el incepe strategia de meci, si tot cu el se si incheie.
Al patrulea leg a fost disputat de catre cel mai talentat jucator al nostru. Un talent inegalabil. Se vede pe el, in musculatura sa dezvoltata, si in felul in care reuseste sa duca sagetiile pana la board desi impresia lasata este una toatal opusa. Kiritza caci despre el este vorba, a reusit sa aduca al treilea leg pentru CLG si scorul prindea proportii.
Meciul a decurs dupa un defasurator parca scris de un scenarist neinspirat de la marile case de filme americane. La jumatatea meciului tabela arata un neverosimil 5-3 pentru CLG. Ba chiar mai mult, 6-3 dupa un leg castigat de Kiritza. Insa ce se putea intampla mai rau, ei bine s-a si produs pentru CLG, caci, la linia de start de la 237 de cm distanta fata de tinta, se afla nimeni altul decat capitanul interimar al echipei, un jucator din vechea garda a CLGului, cu state vechi in echipa dar parca din ce in ce mai mediocru in joc si din pacate pentru el, din ce in ce mai inutil echipei. Drama sportiva prin care trece este fara precedent, si evolutiile care par sa o ia la goana pe o partie descendenta cu un schior alpin in plina coborare il imping spre autoflagerare psihica si fara conotatii religioase. Pusky adica subsemnatul, este cel responsabil cu legurile proaste si mai important cu legurile pierdute. Nu m-ar surprinde o mustrare din partea coechipierilor pentru rezultate sub mediocre parca dintotdeauna. Plasat in legurile 11 si 14 am reusit sa duc cetatenii din abisul resemnarii invinsului, pana pe culmile extaziante ale unei reveniri incredibile. O serie de leguri castigate de "gazde" a dus scorul la 6-8 in favoarea lor.
Insa aici a intervenit sclipirea de geniu a mea (de ce sa ne ascundem de cuvinte...). Ultimele 2 leguri aveau sa fie jucate pentru CLG de cei mai buni jucatori ai cefelor Paulica fara frica si Kiritza cel cu cuier in hol. Dramatismul ultimelor 2 leguri nu mai are sens sa fie pus pe hartia virtuala aflata in fata mea. Nu exista cuvinte sa descrie atmosfera bisericeasca din incapere. O liniste ca la slujba si o tensiune ca la nunta.
Scor final 8-8.
Cu stima prefer sa las acest ultim rand sa traga concluziile unei seri/nopti decise de un dram de inspiratie avuta loc cu 2 ore inainte de momentul iesirii la iveala. Va las sa contemplati pana data viitoare la ce ma refer, pana atunci, ma inclin in fata celor cu maini stabile, si nervi de fier in fata ochiului de taur.
Acum ca spiritul jurnalistic mi-a reinvigorat cheful de randuri goale pe pagini pline (de ce vrei tu sa fie) voi intra direct in paine. Si ce paine. Nu o bagheta din aceea pe care o vezi prin cartile postale pariziene la subtioara vreunui oarecare marinar cu chipiu rosu pe cap si o pensula de pictura in buzunarul de la spate. Ci o adevarata franzela romaneasca facuta la cuporul de pamant moldovenesc din care se poate infrupta o intreaga echipa de darts. Desi timpul nu prea a avut rabdare cu noi, restanta din etapa a 21-a s-a navalit asupra noastra cu viteza luminii. Personal recunosc ca nu am avut deloc impresia ca meciul s-a disputat (asa de rapid a fost totul) in sensul in care de la intrarea pe poarta Cetatii si pana la iesire pare sa fi trecut doar o clipa. Pentru iubitorii de statistica precizez ca meciul efectiv a durat doar 89 de minute. Ceva mai putin decat un meci de fotbal fara pauza dintre reprize.
Componenta echipei, desi incerta parca pana in ultimul minut, a fost una stelara daca mi se permite o astfel de exprimare plastica. Insa componenta echipei nu avea sa aiba influenta asupra jocului in sine mai mult decat o are foaia de joc si implicit completarea ei. Desigur veti spune in mod cert: "Lauda-ma gura ca-ti dau prajitura!". Nu este deloc asa. Pentru cititorii fideli este bine stiuta importanta completarii strategice a foii de joc. Nu voi mai sublinia aspectele strategice pentru a mia oara. Voi spune doar: "Good Job!".
Sa trecem acum la meciul in sine. Adversarii nostri au fost redutabilii cetateni berari. Cu o componeta de vis a echipei lor, locul ocupat de ei in clasament pare ireal, ei zbatandu-se undeva la vreo 2 poate 3 locuri deasupra CLGului. Uimitor as spune si chiar am facut-o dupa ce i-am vazut pe cei patru cetateni care aveau sa ne infrunte, aliniati la boardurile din Cetate. Printre ei, campionul Romaniei in exercitiu. Urma un meci greu. Atat mai era de zis.
Giuvaierul echipei, transferul de renume facut de CLG in perioada de mercato dintre sezoane, avea calea libera sa isi arate stralucirea primul. Lupu insa isi schimba sagetile, dar aruncarile proaste ba. Deloc surprinzator, in fata sa se afla Campionul Romaniei. Dar CLG a mai invins si cu alte dati campioni, fie la echipe fie individuali. Parca pe nepusa masa, sau cu masa goala (ca doar sticlele de bere in Cetatea Berarilor nu aveau cum sa ramana pline...) se facu 0-1 si aveam deja de urcat o panta din ce in ce mai abrupta.
Micutul pe zi ce trece Savu avea sa continue balul si chiar sa sparga gheata in privinta scorului din dreptul CLG. 1-1 in urma unui leg solid livrat de cel mai putin experimentat jucator al echipei, dar si cel aflat sub cea mai mare presiune atat pe plan profesional cat si pe plan sportiv si mai mult decat atat presiunea cea mai mare este si cea mai grea - cea care ti-o aplici singur pe umeri, cea supranumita autocritica, un capitol la care CLGistii sunt maestrii.
Adevaratul diamant din coroana cefei, cel mai selectionat jucator al echipei, baza pe care se ridica fundatia echipei, un gentilom in toate aspectele vietii sportive si extrasportive, cel care de multe ori ne motiveaza chiar si fara sa vrea sau sa faca ceva in aceasta privinta, Paul ne aduce in avantaj pe tabela. Rolul sau din echipa este unul mult mai important decat se poate vedea cu ochiul liber. Nu degeaba el este cel care este scris primul pe foaia de joc. Cu el incepe strategia de meci, si tot cu el se si incheie.
Al patrulea leg a fost disputat de catre cel mai talentat jucator al nostru. Un talent inegalabil. Se vede pe el, in musculatura sa dezvoltata, si in felul in care reuseste sa duca sagetiile pana la board desi impresia lasata este una toatal opusa. Kiritza caci despre el este vorba, a reusit sa aduca al treilea leg pentru CLG si scorul prindea proportii.
Meciul a decurs dupa un defasurator parca scris de un scenarist neinspirat de la marile case de filme americane. La jumatatea meciului tabela arata un neverosimil 5-3 pentru CLG. Ba chiar mai mult, 6-3 dupa un leg castigat de Kiritza. Insa ce se putea intampla mai rau, ei bine s-a si produs pentru CLG, caci, la linia de start de la 237 de cm distanta fata de tinta, se afla nimeni altul decat capitanul interimar al echipei, un jucator din vechea garda a CLGului, cu state vechi in echipa dar parca din ce in ce mai mediocru in joc si din pacate pentru el, din ce in ce mai inutil echipei. Drama sportiva prin care trece este fara precedent, si evolutiile care par sa o ia la goana pe o partie descendenta cu un schior alpin in plina coborare il imping spre autoflagerare psihica si fara conotatii religioase. Pusky adica subsemnatul, este cel responsabil cu legurile proaste si mai important cu legurile pierdute. Nu m-ar surprinde o mustrare din partea coechipierilor pentru rezultate sub mediocre parca dintotdeauna. Plasat in legurile 11 si 14 am reusit sa duc cetatenii din abisul resemnarii invinsului, pana pe culmile extaziante ale unei reveniri incredibile. O serie de leguri castigate de "gazde" a dus scorul la 6-8 in favoarea lor.
Insa aici a intervenit sclipirea de geniu a mea (de ce sa ne ascundem de cuvinte...). Ultimele 2 leguri aveau sa fie jucate pentru CLG de cei mai buni jucatori ai cefelor Paulica fara frica si Kiritza cel cu cuier in hol. Dramatismul ultimelor 2 leguri nu mai are sens sa fie pus pe hartia virtuala aflata in fata mea. Nu exista cuvinte sa descrie atmosfera bisericeasca din incapere. O liniste ca la slujba si o tensiune ca la nunta.
Scor final 8-8.
Cu stima prefer sa las acest ultim rand sa traga concluziile unei seri/nopti decise de un dram de inspiratie avuta loc cu 2 ore inainte de momentul iesirii la iveala. Va las sa contemplati pana data viitoare la ce ma refer, pana atunci, ma inclin in fata celor cu maini stabile, si nervi de fier in fata ochiului de taur.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)