Ideea este simpla. Sa strangi niste echipe, si sa joci fiecare cu fiecare de doua ori, o data in tur si o data in retur. La final sa faci un clasament si echipa cu cele mai multe puncte sa fie desemnata campioana. E o reteta pe cat de simpla pe atat de raspandita in mai toate sporturile. Un format de joc pe care il putem gasi in toate formele de joc ale oricarui sport fie ca vorbim de un nivel de amatori, fie ca vorbim de profesionisti platiti sa faca acest lucru cat mai bine. De cele mai multe ori, si in majoritatea cazurilor, o echipa campiona este pe merit cea mai buna echipa, sau in cazul unui sport individual, cel mai bun jucator. Desi exista si sporturi in care a fi campion inseamna sa fi cel mai bun la furat, cel mai bun la inselat si atunci cand trebuie sa iti etalezi blazonul de campion este facut ferfenita.
Nu este insa si cazul dartsului. A fi campion in darts inseamna mare lucru. In primul rand frica pe care o inspiri adversarului. Este un moment psihologic castigat din start de cel care este campion. Avem multe exemple in darts cand un campion isi pastraza titlul castigat. Acest lucru se datoreaza psihicului. Stiind ca esti campion joci cu o aroganta pozitiva cate iti ofera un suflu suficient pentru a te impune din nou. Sa luam exemplul cel mai la indemna. Phil Taylor de 15 ori campion mondial. Credeti ca jucatorii care urmeaza sa joace cu el nu se gandesc ca il au in fata pe "The Power" si ca sansele lor vor fi intotdeauna mai mici decat ale lui Phil pentru a se impune in meciul respectiv? Ei bine de aceea e Phil un mare jucator. Are meciurile pe jumatate castigate dinainte sa intre pe scena.
Acum sa luam exemplul lui Zaharia, campion la Zalau, a reusit sa impuna frica in adversarii sai. Desi este unicul campion de la Zalau, deoarece alt turneu nu s-a mai organizat la Zalau, prestigiul sau este inca prezent iar frica de campion se simte in privirile oricarui adversar de-al sau.
Sa luam acum exemplul Ligii de Marti. O liga in care se infrunta marti de marti cei mai buni jucatori semi amatori ai capitalei. O adunatura de echipe si jucatori, un amalgam de locuri pline de fum si voie buna, o serie neintrerupta de seri pline de beri si darts de calitate. Sa fii campion in aceasta liga inseamna pentru mine personal foarte mult. Desigur nu mai mult ca un titlu de campion national la individual. O vad ca pe un triumf al constantei, al mixturii de talent adunate intr-o singura echipa. Sa castigi meciuri cu regularitate este un lucru extrem de greu, un lucru pe care CLG l-a reusit intr-o mica masura anul trecut. Intr-o echipa de darts din liga de marti daca esti bun, chiar foarte bun, iti poti duce singur echipa dupa tine pana pe locul 13 maxim. Ca o echipa sa fie campioana in acest format al campionatului trebuie sa ai cei mai buni jucatori, sau cel putin jucatori de o valoare apropiata unul de celalalt. Nu exista jucatori slabi intr-o echipa campioana.
Cand joci cu o echipa care a castigat Liga de Marti si ii poti spune campioana, incepi jocul destul de pesimist. Un pesimism debordant de multe ori. Un pesimism care te doboara in 10 din 9 cazuri. Si totusi iata-ne martea aceasta in fata celor de la Tati Bar. Campionii en-titre ai campionatului. Trebuie sa mentionez ca in fata celor de la Tati Bar (in orice formula de joc) am reusit sa obtinem doar 2 puncte in istoria echipei. Totodata Tati Bar au fost cei care ne-au batut cel mai rau in istoria echipei: acel 16-0 din turul primului an. Totodata scorul legurilor castigate in meciurile Tati Bar - CLG este de... 80-16. Deci cu alte cuvinte ne intalneam "bestia nera", echipa in fata careia am fost cel mai putin capabili si potenti. Doar 16 leguri adjudecate de CLG in 6 intalniri directe.
Formula de start: Alex Savu, cel mai nou venit in randurile ligii de marti, un novice si in duelurile, sau mai bine zis in infrangerile rusinoase cu Tati Bar. Al doilea pe lista e "M" deja veteran in randurile CLG, un obisnuit cu astfel de meciuri. Al treilea e bloggarul de serviciu. Adica Pusky, cel care a fost la board si la acel 16-0. Al patrulea intra Kiritza deja o prezenta cam rara in randurile echipei dar o prezenta obligatorie pentru victorie. Pe pozitia a cincea intra Paul zis si manutza, sau tom degetel datorita accidentarii sale la degetul mare al mainii drepte. Al saselea intra cel de-al doilea membru care a fost prezent la acel macel la 0 din primul an, Larry. Ultimul pe lista este si ultimul recrut al echipei, un jucator care speram sa infloreasca in tricoul CLG, Lupu. Pareau niste mielusei trimisi la taiat. Istoria asta ne idica. O infrangere la scor. Din cele 6 intalniri directe in liga de marti CLG nu prea a pus probleme lui Tati Bar, reusind sa piarda toate meciurile. Mai mult dacat atat, in doar doua meciuri a reusit CLG sa ia cate un punct. Restul intalnirilor s-au incheiat cu victorii la scor si maxim de puncte pentru Tati Bar. Numarul maxim de leguri castigate de CLG intr-un meci cu Tati a fost 5.
Meciul a debutat cu o mica intarziere produsa de echipamentul tehnic. Foaia de joc avea sa puna fata in fata pe Alex si pe omul numarul unu al lui Tati Bar. Un leg de care nici o speranta nu se lega din partea noastra. Un leg atat de scurt incat am crezut ca am pierdut mai repede decat poate Paul sa bea berea altora. Dar Alex Savu ne-a aratat inca o data ca nu degeaba l-am recrutat in echipa noastra si il egaleaza pe Capitanul Teddy castigand un leg cu cel mai bun jucator Tati Bar. Un 1-0 nesperat cu Nemesisul echipei. Timp pentru gandire nu prea era, dar acum ma gandesc mai bine si cred ca e pentru prima oara in istoria echipei CLG cand conduceam pe Tati Bar. Un start foarte bun. Din pacate "M" a continuat cu o infrangere anticipata. Scorul era 1-1; motive de bucurie. Kiritza arata inca o data ca e cel mai bun CLGist si castiga un leg ducand scorul la 2-1 pentru noi. Urma subsemnatul. O gasca eterna, caci scorul avea sa fie egal dupa primul sfert al meciului. 2-2 plin de speranta. Cei doi care au inceput meciul pentru CLG au reusit sa fie la inaltime si pentru cel de-al doilea lor leg. Doua victorii la rand duceau scorul la un 4-2 care aducea un punct pentru CLG. Fantastic meci. Din pacate nici Kiritza nici Pusky nu au resimtit avantul dat de punctul asigurat si au pierdut legurile lor ducand scorul la jumatatea meciului la o egalitate perfecta. Insa din spusele celor de CLG, foaia a fost facuta intr-un fel nemaipomenit si ultimele 9 leguri aveau sa fie jucate de cei mai buni jucatori CLG. Meritele mi le asum caci sunt cred ca singurul care chiar ia in serios completarea foii in intregul campionat. Pe rand Degetzel, cu o victorie mare, Larry care isi duce renumele de locomotiva mai departe, Lupu cu o victorie mai mare ca el, Kiritza care aduce inca un punct, si din nou Locomotiva Larry care aduce victoria. Da da da... ati citit bine. VICTORIA!!! O victorie uriasa. Am batut campioana, am batut cei mai buni jucatori, am batut "dusmanul", am castigat! Sunt sigur, si chiar sper ca acest articol mamut sa ii motiveze pe Tati Bar si sa ne dea o replica mai puternica in retur. Sincer. Scorul final nu a mai contat pentru noi, dar nu se supara nimeni daca invingeam la 4.
Pentru cei 7 magnifici nu a fost un simplu meci. A fost MECIUL! De acum intregul campionat nu mai conteaza pentu CLG. Tot ce vine pe langa acest rezultat este doar un simplu bonus. Am facut un cadou superb campionului de la Zalau, de ziua lui. La Multi Ani ZAHAria Bucuria! La Multi Ani CLG!
