Datoria

Intr-un post trecut, dar nu foarte indepartat imi declaram incapacitatea de a prevedea ce se poate intampla intr-o seara de darts, fie ca este ea martea sau joia sau in weekend. Pariorii si-ar manca palariile cu sportul asta. Poate doar nivelul nostru de un semi amatorism debordant face ca rasturnarile de situatie sa fie la ordinea zile. Sau poate formatul competitiei pe echipe favorizeaza astfel de scoruri si de evolutii.

Insa nimic nu te pregateste pentru o seara speciala. Istoria pur si simplu nu se repeta in darts. Nici o seara nu seamana cu alta precum nici un meci nu seamana cu altul. Desigur actorii raman aceiasi in fiecare marti. Cel putin actorii in tricouri bleumarin.

Din povestile publicate pe care le puteti gasi in arhiva acestui blog, puteti trage concluzia ca aceasta echipa nu a dus lipsa niciodata de situatii incredibile, de rasturnari de situatie, de meciuri fara de speranta intoarse in favoarea noastra in moduri inimaginabile.

Sa o luam cu inceputul caci povestea prindea contur inca de la ultimul meci, cel cu reginele disputat intr-o joi ca rejucarea unui meci restant. Acest meci avea sa fie un meci plin de dramatism si de tensiune dar si de emotie. Avea sa fie ultimul meci pentru capitanul nostru. Un ultim meci pentru fondatorul echipei. Insa pauza de un an pe care o va lua din motive personale si profesionale, sunt absolut sigur ca il va face sa ii fie foarte dor de serile de marti, si se va intoarce cu un brevet si cu chef de darts ca niciodata. Iti multumim Capitane Teddy si sa zbori cu grija pe cerurile Eladei. Tricoul cu CLG TEDDY te va astepta spalat, apretat si calcat pentru cand te vei intoarce. 


Urma un weekend linistit si un meci cu prietenii nostri mincino... pardon, pescarii. Seara incepea sa fie una lejera, fumul de tigara parca nu era asa de gros, mancarea parca mai putina ca de obicei, lumina mai fada, antrenamentul mai putin intens, doar berile au curs intr-o singura directie din abundenta. Componenta CLG din meciul de aseara a fost urmatoarea, in ordinea inscrierii lor pe foaia de joc: 

1. Omul fara de care dartsul ar fi fost un joc plictisitor, in care nimeni nu s-ar bucura intr-un mod adecvat la o inchidere banala... ZAHARIA "Bucuria".  
2. Cel care a preluat prerogativele de capitan al echipei dar care uita sa isi faca datoria, cel care semneaza din cand in cand condica acestui blog... PUSKY.
3. Omul care este comparat cu o locomotiva, cel care din postura de vicecapitan face mai multe pentru echipa decat noul capitan interimar, cel care in copilarie era as la jocul leapsa, si cel care acum dupa ani si ani tot leapsa joaca insa de data aceasta cu presiunea pusa pe umerii colegilor sai... "Locomotiva" LARRY.
4. Cel ce a fost de multe ori comparat cu omul de baza a lui Harap-Alb - Setila -, un om pe care de multe ori, poate de prea multe ori, s-au pus sperantele echipei (cateodata chiar ultimele), cel care in ultima vreme a preluat rolul de cautator de talente, cel care are parul mai mare ca talentul sau... PAUL 

Si meciul incepe. Primul la board din partea noastra, cel fara de teama, si prin teama ma refer de fapt la speranta, ZAHA.  Un leg lejer, asa dominat de pescar incat nici nu am simtit cand s-a terminat si a urmat la board PUSKY. Din pacate un leg asemanator cu cel precedent pentru CLGisti si acelasi rezultat. Un foarte rapid 2-0 pentru pescari care simteau ca au prins ceva in carlig. Insa momeala lor nu a fost inghitita si de Locomotiva LARRY. Un jucator care se ridica la asteptarile tuturor exact atunci cand avea echipa mai mare nevoia de el, si astfel diferenta se reducea la un singur leg in favoarea pescarilor. Intra in scena jucatorul care trebuia sa ne aduca egalitatea pe tabela de marcaj, PAUL, insa acesta din urma a jucat ca o platica si a picat in navodul intins de pescari care ducea scorul la un 3-1 demoralizant. 

Urma al doilea sfert al meciului care debuta cu o victorie a subsemnatului care dedea sperante pentru o egalare de situatie. Legul urmator jucat de cel fara de speran... pardon cel fara de mila de adversar, cel care zguduie peretii oricarei incaperi in care reuseste o inchidere, ZAHA, a fost un leg dominat cap coada de pescar. Un pescar insipirat, Catalin Grigoras, care a inceput legul intr-un stil de mare campion, cu o aruncare maxima de 180 de puncte. Il felicitam pentru aceasta performanta, si pentru victoria in aceasta intalnire cu vedeta echipei noastre. PAUL a mai spalat rusinea si a redus diferenta la un singur leg. Pana la urma si locomotiva a fost redusa la tacere si facuta plachie, si la jumatatea partidei scorul era de 5-3 pentru pescari. 

Lucrurile aveau sa prinda un miros de peste pentru noi caci in al treilea sfert al meciului, din cele patru leguri doar PAUL a reusit o victorie. Din acest sfert de groaza pentru CLGisti, la finele caruia tabla arata un neverosimil 8-4 pentru pescari, nu merita mentionat decat faptul ca ZAHARIA a simtit nevoia unei schimbari  de echipament de joc. Aceasta schimbare s-a produs in legul cu numarul 10, leg in care pentru prima oara (zic eu dupa mult timp) Bucuria a ajuns la dubla inaintea adversarului sau. Un joc intr-adevar splendid practicat de ZAHA intr-o intalnire cu un pescar consacrat. Doar ghinionul a privat peretii localului de a se pravali din cauza ragnetelor de bucurie venite de la masa CLGista. 

Incepea asadar ultimul sfert. Misiunea era aproape imposibila pentru CLG. Cel mult un egal, insemna de fapt victorii pe linie in ultimele 4 leguri. Sperante poate mai erau dar la board avea sa intre din partea noastra inegalabilul ZAHA. Sperante, tensiune, atentie sporita la board... toate nu erau prezente la masa CLGista. O previziune ilara, si neserioasa fusese facuta de Locomotiva noastra care parea azi a fi cu aburi si nici de cum una de electrica. Iata prevestira, citam ad literam: "Bai Zaha pune presiunea pe coco (n.r. adica Pusky), coco pe mine, eu pe paul si paul....". Permiteti-mi sa ma autocenzurez. Pot spune doar ca in viziunea lui LARRY, Paul avea sa dea cu o anumita secretie nazala intr-un anume fel de mancare. 

Dar sa revenim la legul jucat de ZAHA. Nimeni nu credea ca o victorie este posibila pentru ca cei de la CLG sa mai aiba vreo sansa. Insa sagetile lui PAUL l-au transformat pe ZAHARIA din BUCURIA in DA(R)TORIA.  Caci in planul malefic al lui LARRY, datoria fusese facuta din partea bercenistului care a zguduit peretii cu o dubla de 10 fabuloasa. Presiunea avea se dea ca la leapsa. Acum cel de la board era subsemnatul. Pescarul zugrav a jucat exceptional, o aruncare de 81 urmata de un 160 si de inca o aruncare buna. Totul parea a se narui. Ramase in dreptul CLGistului erau 66 de puncte. Prima sageata nimereste sectorul de 8 puncte. Citam CLGistul intr-un interviu de dupa meci: "aici voiam sa dau 16 sa duc la dublu bull". Insa cu un singur 8 dat, 58 de puncte erau ramase. O aruncare aproape cu ochii inchisi la sectorul de 18 si ramas de atins mai era doar dublu 20. Top asa cum este cunoscut. Acest sector aflat in partea superioara a bordului, cel care avea pe parcursul urmatoarelor leguri sa ne dea satisfactii si false bucurii, acest sector a fost atins din prima de PUSKY. O victorie incredibila, o victorie care preda stafeta LOCOMOTIVEI. Un LARRY cum spun englezii, vintage, care a inchis cu acelasi top aducator de bucurii in legul precedent. Scorul era acum 8-7 pentru pescari. O revenire interesanta e putin spus. O revenire care insa nu era completa. Profetia lui LARRY era una care nu se termina cu bine pentru CLG. 

Ce avea sa se mai intample in aceasta seara deja mirifica. O seara in care ZAHARIA castiga e o seara in care numai o victorie poate aduce o bucurie comparabila cu aceea a unui leg castigat de Da(r)toria. Avea oare LARRY sa devina acest oracol al echipei. Oare ii va demonstra PAUL ca o victorie nu este imposibila cu o astfel de presiune pe umeri...?

Intrebari fara raspuns. Asta pana cand pe tabela in dreptul lui PAUL mai erau doar inscrise doar 77 de puncte. Foarte decis acesta incepe cu un simplu 19, urmat de un simplu 16 cu topul nostru drag ramas. Toata lumea era cu sufletul la gura. O aruncare perfecta la top, o dubla atinsa fix in mijloc, fara sarma fara nimic, o aruncare curata. Urlete de bucurie, oftaturi de dezamagire de cealalta parte, dar si un puternic NU NU NU! Era capitanul pescar care ne indreapta greseala de artimetica simpla facuta de toti: 19 plus 16 plus 40 fac 75. Deci doua puncte ramase. Doua puncte il desparteau pe PAUL de victorie. O greseala copilareasca pentru toti. Daca acest leg avea sa fie pierdut vina ar fi fost a tuturor din echipa caci niciunul nu a calculat cum trebuie. Urma la board pescarul care insa a scapat pestele din carlig si i-a oferit mai multe sanse lui PAUL care i-a demonstrat in final lui LARRY ca nu e oracol. 

Pana la urma s-a terminat egal. Un egal zic eu miraculos. Un 8-8 nesperat. O seara magica. Inca una. O seara de poveste. Inca una din multele petrecute de CLGisti. Oare ce se va mai intampla vineri la restanta cu amicii?

Va asteptam acolo...

Fortza Boala ca se poate!!!