Preview

Nu va lasati pacaliti de titlul postului. De multe ori acesta se potriveste cu continutul spumos al postului. De acesata data am ales sa nu vorbesc despre meciul de maine seara. Am ales sa renunt la traditionala statistica de dinaintea meciului, rubrica indragita de unii CLGisti. Desi am primit intrebari de la cei implicati in viata echipei in legatura cu evolutiile precedente ale viitorilor adversari. Din pacate in aceasta saptamana am ales sa nu ofer nici o informatie despre adversarul de maine seara, de pe teren propiu: echipa Asilor Afumati... "Smokin' Aces".

Am decis intr-un moment de singuratate si inspiratie maxima sa vorbesc putin despre emotiile provocate de aruncarea perfecta in darts. Multe sporturi au un asa numit joc perfect. In darts avem chiar si mana perfecta. Adica aruncarea care totalizeaza maximul de puncte, 180. Astfel de "maini" ajung sa fie de domeniul rutinei in cazul profesionistilor din insula, sau a jucatorilor cu zeci de ore de antrenament saptamanal. La nivelul Ligii Nationale de Darts pe Echipe (mai pe limba noastra Liga de Marti) astfel de aruncari care acumuleaza maximul de puncte sunt destul de rare, si de fiecare data sunt aclamate la scena deschisa de componentii ambelor echipe. Pe parcursul returului trecut o astfel de aruncare perfecta a fost trecuta in contul CLG de catre Larry. De atunci insa astfel de aruncari au fost fara noroc desi incercari au fost. Nici macar la antrenamentele de dinaintea meciului, nu s-a reusit o mana perfecta.

Asta pana MARTIA trecuta....

De multe ori ma intreb inaintea unui meci, daca se va reusi o mana perfecta in aceasta partida si daca da, oare cine o va reusi. Este intotdeauna impresionant sa vezi cum toate cele trei sageti ating sectorul de triplu 20, un sector care cu fiecare aruncare pare sa devina din ce in ce mai mic. De data aceasta 180-ul a fost aruncat la incalzirea de dinaintea partidei, la antrenament. Din experienta celor 4 maini maxime date pana acum, toate insa la antrenament, pot spune ca cea mai dificila aruncare nu este, cum poate multi ati crede, ultima. Parerea mea este ca cea mai dificila aruncare este cea care urmeaza. Prima sageata care atinge tripla de 20 este una care este aruncata curat, fara devieri, fara sa aibe o alta sageata ca punct de reper. Atingand tripla, micsoreaza locurile posibile a fi atinse de urmatoarele sageti. A doua aruncare pare mai dificila pentru ca locul s-a micsorat, si in realitate si in mintea jucatorului. Dar ai ca reper cealalta sageata care deja ti-a adus 60 de puncte, insa aceasta este cu dublu tais, deoarece aceasta poate devia sageata ce va fi aruncata in afara sectorului de tripla. A treia sageata deja aduce concentrarea jucatorului la cote imense, si majoritatea jucatorilor cedeaza acestei presiuni exercitate si din tacerea subita a celor din apropiere care urmaresc aruncarile.

Aceste lucruri s-au petrecut in incinta tot mai sufocanta a Tati Bar, casa pentru sezonul inaugural CLG. O incapere care mereu ma face sa ma gandesc la viata pe care au dus-o si o duc in continuare minerii in ocnele de carbune. La fel de inalte erau incaperile sapate de ocnasi. Insa este locul in care acesata intamplare de aruncare perfecta s-a petrecut. Prima de acest fel din cariera CLG-istului in cauza. De fapt cel mai "socant" fapt al acestei intamplari este numele de pe spatele tricoului bleumarin CLG(ce-i drept tricou absent la acest meci de pe umerii CLGistului)

Pentru cititorii fideli ai blogului presupun ca nu va fi greu sa ghiceasca numele celui care a infaptuit mana perfecta, acest 180 care ma face sa las deoparte statistica meciului care urmeaza. Poate unii dintre voi ati raspunde Paul. Nu puteti fi mai departe de adevar pentru ca Paul are in visterie mai multe astfel de maini maxime. Poate jucatorii mai vechi ai echipei cu experienta si in forma maxima precum Teddy sau Locomotiva Larry. Din nou nu va puteti insela mai mult.

Puteti crede ca acesta este un auto-elogiu. Din nou va inselati. A mai ramas Kiritza care din pacate nu este autorul acestei reusite. Din pacate pentru voi ati omis un nume. Un nume mare al echipei. Un memebru fondator al echipei. Un exponent la echipei de pe vremea cand CLG juca in tricourile verzi... Este vorba despre Zaha.

Multi dintre voi nu stiti dar elogii la adresa lui Zaharia Bucuria au mai fost aduse in istoria acestui blog. In acea seara de marti, seara victoriei cu Tallil Abib, la antrenamentul de dinaintea meciului, Zaha a reusit sa arunce trei sageti consecutive in aceiasi mana reusind primul sau 180. Din pacate pentru el acest eveniment a fost privit cu scepticism chiar de catre membrii echipei care s-au legat de faptul ca bucuria din Zaharia a lipsit la acest moment de gala din cariera lui Zaha.

Eu sincer nu pot sa ma bucur mai mult pentru el, desi putea fi dublat de o evolutie pe masura in timpul meciului. Din pacate nu le poti avea pe toate. Felicitari din suflet pentru Zaha si nu pot sa ii urez decat sa reuseasca cat mai multe astfel de aruncari si de preferat si in meci. Desi cu totii ne-am dori sa nimereasca dubla din prima decat inca un 180...

Fortza Boala....!!!