Ce frumos a fost

Cei care nu ati fost prezenti aseara la intalnirea CLG-Rokies aveti ce regreta. O prestatie excelenta a baietilor de la CLG a luminat incaperea din spatle clubului Mary's. Sau sa fiu mai exact dopar o jumatate de incapere. Un sentiment de deja vu m-a cuprins cand am privit catre cealalta jumatate de incapere. Parca am intrat intr-o masina a timpului care m-a dus inapoi cu un an si ceva la meciul din turul campionatului trecut jucat in compania celor de la Lions.

Dar sa nu trecem la concluzii inainte sa trecem in revista un mic rezumat al partidei pentru voi toti cei care nu ati fost de fata.

Acest meci a debutat facand nota discordanta fata de meciurile tipice din liga de marti disputate de CLG. Acest meci nu a debutat intr-o maniera dominata de echilibru. Scorul urcand rapid in favoarea celor de la Rookies la un neverosimil 5-2. Insa ceea ce ne-a conectat poate si mai mult la tensiunea partidei paradoxal nu a fost linistea aproape tipica spectatorilor de teatru sau cel mult tipica spectatorilor de intreceri sahiste ci starea de buna dispozitie din sanul echipei CLG. Responsabili cu buna dispozitie au fost inegalabili Kiritza, Paul si Larry. Dealtfel cei trei au dus greul echipei. Locomotiva Larry iarasi a carat dupa ea niste vagoane groaie dar a dus la bun sfarsit intreaga garnitura. Kiritza a pornit mai greu, precum un motor disel, dar s-a incalzit pe parcurs gratie hanoracului pus pe el care a reusit sa ii acopere tricoul cu cravata. Paul ca intotdeaua a jucat lipsit de inhibitii si ajutat de cele nenumarate beri a fost din nou omul meciului nu numai pentru echipa sa ci omul intregii partide. Dupa propiile spuse Teddy a facut "meciul vietii". "M" a fost in apele sale iar despre Pusky numai de bine.

Revenind insa la filmul meciului... La scorul de 5-2 pentru adversarii CLG cu totii ne-am trezit din amorteala ce ne cuprindea atat mainile cat si picioarele si mai ales fundrile si ne-am pus pe treaba. La scorul de 5-2 a intrat in scena Teddy cu a doua sa prestatie. Prima intrare la board fusese caracterizata de Larry succint si foarte bine intr-un singur cuvant:"dezastruoasa". Dar capitanul nu degaba este capitan. A sunat regruparea si remotivarea si desi adversarul sau era deja de mult la dubla cand aviatorul nostru inca zbura pe la cota 250 si era cu gandul mai mult la cartea de aviatie pe care urma sa o citeasca, a reusit sa ajunga si el la fatidica suma de 2 puncte ramase de inchis. Toata lumea era cu gandul in alta parte si nimeni nu mai dadea nici o sansa capitanului. Larry se gandea la vanzarile de lichid negru cu nume cu doi c, Paul se gandea la noile sale colege de birou, Kiritza nu se gandea la nimic, "M" se gandea la ce poze ar mai putea pune pe facebook de pe noul sau telefon, Pusky... toata lumea stie ce face Pusky... din peisaj numai Zaha mai lipsea. Dar stai. Ce e este asta. Zaha a fost si este prezent pe board. Prin aruncarile de maestru ale lui Teddy in coborarea sa de la cota 250 la nivelul 2. "Puneti-va centurile de siguranta si pregatiti-va de atrizare" ar spune un comandant de aeronava. Si precum unui adevarat comandant Teddy a reusit sa aduca mostrul cu picioarele pe pamant si sa inchida faimoasa dubla de 1. Uralele de bucurie din jumatatea cefelor sparge bariera de tacere ce domina sala. 5-3. Urma o serie de victorii care aveau sa duca scorul la 5-5. Moment in care, desi as dori mai degraba sa uit acest "eveniment", am intrat eu in scena. Evolutia mea pare o evolutie retro, care mai degraba aduce aminte de vremuri de mult uitate din istoria echipei, evolutii caracteristice pentru debutantii care eram anul trecut. Un meci insa echilibrat in fata unei adversare redutabile. Pot da vina pe ghinion dar nu o voi face. prestatia mea a fost insa ceva mai buna decat cea a lui Teddy. Comparatii si paralele sunt multe intre cele doua jocuri. Minimele aruncate de cei dou sunt asemanatoare, 6 in cazul capitanului si 7 in cazul celui mai noi vice al vice capitanului. Norocul meu de fiecare data s-a numit Paul care a disputat pardida de dupa evolutia mea si a reusit sa mai indrepte ce era de indreptat pe tabela de marcat, caci in orgoliul meu indoitura a fost prea mare. Cele mai tensionate doua leguri au fost ca de obicei ultimile doua. Tot ca de obicei ultimile doua leguri au fost jucate de varfurile de lance ale echipei. Kiritza si-a castigat primul legul cu numarul 15 aducand si cel putin 2 puncte echipei. Ultimul, cel pe care intreaga presiune a cazut (ca de obicei) a fost Paul. Tensiunea o puteai taia cu cutitul insa Paul si-a mentinut calmul definitoriu, ajutat si de cateva "prietene blonde". Prima sansa la dubla a avut-o insa adversarul sau. Insa asta nu i-a incordat nici un muschi lui Paul care si-a mentinut fenomenal calmul si a reusit sa aduca victoria echipei. Din nou am facut-o lata. Am intors scorul de la un 2-5 nemilos si datator de speranta doar la un singur punct eventual, la un 9-7 mult muncit. La analiza la rece a meciului am realizat un lucru foarte neplacut pentru mine. In decursul celor 9 jocuri de la scorul de 2-5 la victoria finala singurele doua leguri pierdute de CLG au fost cele doua leguri in care a jucat... ati ghicit Pusky.

Asa ca boala antreneaza-te ca te dau astia afara din echipa acum cand ai ajuns si tu vicele vicelui.

In incheiere as dori ca de obiecei sa multumesc tuturor celor care au fost alaturi de echipa, care ne-au tinut pumnii strans pentru o victorie mult muncita si zic eu si meritata. Pana data viitoare Fortza Boala!