miercuri, 3 martie 2010
Meci pe viata si pe moarte
An jucat precum nişte lei înfometaţi închişi într-o cuşcă la doar câţiva centimetrii de hrană. Am jucat cu suflet şi cu dăruire. Dar, Cenuşereasa ligii, adică noi, nu a reuşit mai mult de 0 puncte. Am pierdut lamentabil. Deja au apărut întrebări existenţiale în cadrul echipei. Tensiunea e mare. Foamea de rezultate e mare. O victorie ar fii o mare gură de oxigen pentru echipă. Dar întrebarea cea mare este...: Trebuie sa ne orientăm către noi jucători? Trebuie să organizăm selecţii? Dacă rspunsul este DA, atunci cine e de vină pentru locul din clasament şi cine va plătii pentru asta? Cine este "creierul" echipei? Rămâneţi alături de noi pentru a afla deznodământul aceste poveşti. Pana una alta... Boală... ne-am cam însănătoşit...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Comentariul meu principal este legat de folosirea excesiva a literei 'i'. Corect, in contextul de mai sus, ar fi:
RăspundețiȘtergere- cativa centimetri (i pt plural, nu si pentru articol hotarat)
- o victorie ar fi (inca nu stim cand se scrie fi si cand fii? tz! tz! tz! Intreaba-l pe Teddy, ca l-a invatat sor'sa intr-o zi la IKEA)
- cine va plati, cine va munci, cine va muri, cine va citi, cine va folosi doi de i!!!!!!!!!